Preacucernici confrați preoți, dragi credincioși!

Binecuvântat [să fie] Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă vie 

prin învierea lui Isus Cristos din morţi,  (1 Petru 1, 3) 

Aceste cuvinte sunt adresate de Sfântul Apostol Petru creștinilor care caută să rămână fideli credinței lor într-un mediu străin și care au trecut prin încercări și suferințe. El însuși a fost încercat în credință în fața evenimentelor din Vinerea Mare. Împreună cu el, binecuvântăm și noi pe Dumnezeu, pentru că, prin învierea lui Isus Cristos, ne-a chemat la o viață nouă și la o speranță vie.

Învierea lui Cristos este centrul credinței noastre și izvorul speranței noastre. Nu este doar un eveniment din trecut, ci un act mântuitor al lui Dumnezeu, care ne-a deschis calea către viața nouă. Prin ea, istoria omenirii a primit o direcție nouă. Moartea nu mai este ultimul cuvânt. De aici izvorăște speranța noastră. Ea nu este efemeră și nu este o iluzie, ci o certitudine întemeiată pe fidelitatea lui Dumnezeu. Așa cum învață Sfântul Apostol Pavel, dacă Cristos nu a înviat, credința noastră este zadarnică cf. 1 Cor 15,17. Învierea nu este un adevăr printre altele. Ea este temelia pe care stă sau cade întreaga noastră credință.

Evenimentele lumii ne aduc neliniște și teamă. Suntem înconjurați de războaie și de dificultăți economice tot mai mari. Credința în înviere ne oferă o speranță care depășește orice calcul omenesc. Această speranță nu este optimism naiv. Este certitudinea că Dumnezeu este Domnul istoriei și că poate aduce viață chiar și din cea mai mare suferință. Sfântul Augustin exprimă acest adevăr astfel: Dumnezeu, fiind atotputernic și bun, nu ar îngădui existența răului dacă nu ar putea scoate binele chiar și din rău (Enchiridion 3,11).

Această speranță prinde viață într-o relație personală cu Dumnezeu. Fără Cristos cel înviat nu există viață creștină autentică. Papa Benedict al XVI-lea a subliniat că creștinismul nu este o idee și nici un sistem moral, ci întâlnirea cu o Persoană vie. Învierea nu este doar un adevăr de credință. Este o invitație. Să ieșim din frică și să intrăm în plinătatea vieții pe care Cristos ne-a deschis-o.

În anul dedicat botezului, suntem chemați să redescoperim că această viață nouă începe prin Botez. Botezul este poarta acestei vieți. Prin el nu aparținem doar unei comunități, ci participăm la însuși misterul pascal al lui Cristos, la moartea și învierea Sa. Botezul ne cheamă la renunțarea la păcat și la o viață nouă. Această alegere trebuie reînnoită zi de zi. În același timp, suntem chemați să recunoaștem darul vieții noi pe care l-am primit.

Sărbătoarea Paștelui ne cheamă să trăim conștient această vocație baptismală. Ca preoți și ca credincioși, am primit o misiune. Să dăm mărturie despre viața nouă dăruită de Cristos. Toți cei botezați sunt chemați să vestească speranța vie prin cuvinte, prin slujire și prin autenticitatea vieții lor.

Să fim acei creștini despre care vorbea Venerabilul Episcop Márton Áron: creștini care îl mărturisesc cu îndrăzneală pe Cristos și îl trăiesc cu entuziasm. Creștini care nu îl poartă doar pe buze, ci în inimă. Creștini care își exprimă credința prin fapte. Creștini care trăiesc credința nu doar în biserică, ci și în familie, în muncă și în îndatoririle zilnice.

Cu aceste gânduri, dorim tuturor credincioșilor și tuturor oamenilor de bunăvoință un Paște binecuvântat.

                                    † Ladislau                                                                 † Grigore

                              episcop auxiliar                                                                arhiepiscop