Prin intermediul Asociației Cercetașilor Maghiari din România (ACMR) flacăra păcii de la Betleem a sosit și la sediul ahiepiscopal. Sub conducerea lui Bálint Lajos Lóránd, președintele ACMR, doi membri din echipa a patra de cercetași – Sfântul Ștefan, au predat Flacăra Păcii de la Betleem. Aceasta este adusă în fiecare an de cercetașii austrieci din Betleem. Flacăra este aprinsă chiar de la candela, care arde la locul nașterii Domnului, înainte de Crăciun. Anul acesta o cercetașă austriacă a predat flacăra din Betleem membrilor Asociației de Cercetași din Ungaria, pe 13 Decembrie, 2020, la vama de la Hegyeshalom. Delegația Asociației Cercetașilor Maghiari din România a preluat Flacăra din Betleem de la delegația Asociației de Cercetași și a Forumului Cercetașilor din Ungaria, la vama de la Nădlac-Cenad. Flacăra Păcii de la Betleem simbolizează pacea, care a sosit pe pământ odată cu nașterea lui Isus Cristos.

Articol
Luni, 19 octombrie 2026, la ora 18.00, Academia Română din Roma a găzduit conferința intitulată „Episcopul Márton Áron – martor și simbol al Europei creștine”, un eveniment dedicat moștenirii spirituale a venerabilului episcop mărturisitor, evocând destinul unui păstor care, în mijlocul furtunilor istoriei, a rămas neclintit în slujirea adevărului evanghelic, a demnității umane și a libertății de conștiință.
Articol
În zilele de 18 și 19 octombrie 2026, la Roma au loc două evenimente de înaltă ținută eclezială și diplomatică, dedicate memoriei Venerabilului Episcop Márton Áron, una dintre personalitățile emblematice ale istoriei Bisericii din Transilvania în secolul al XX-lea. Înfruntând cu fidelitate neclintită furtunile istoriei, acest mărturisitor al credinței a apărat cu mult curaj demnitatea persoanei umane devenind un simbol autentic al credinței creștine și al reconcilierii dintre popoare.
Articol
Fosta mănăstire franciscană din Vințu de Jos se numără printre cele mai valoroase și mai bine păstrate ansambluri monastice ale franciscanilor bulgari din Transilvania. Importanța sa este evidențiată de conservarea, în mare parte, a configurației arhitecturale din secolul al XVIII-lea și de numărul relativ redus al intervențiilor care i-au modificat caracterul originar.