Cateheza nu înseamnă doar transmiterea unor cunoștințe, ci întâlnire: nașterea unei relații vii între om și Dumnezeu. Acest drum nu este deschis doar copiilor și tinerilor, ci și adulților care, în orice etapă a vieții lor, doresc să redescopere sau să aprofundeze izvorul credinței lor.

În acest proces nu se descoperă doar temeliile învățăturii creștine, ci se naște și conștientizarea faptului că Dumnezeu ni se adresează personal și oferă vieții noastre sens și direcție.

Misiunea lui Cristos se adresează tuturor vârstelor:
„Mergeți, așadar, și faceți discipoli din toate neamurile…” (Mt 28,19)

Astfel, cateheza este mai mult decât o lecție: este mărturie și însoțire, în care credința nu rămâne o învățătură abstractă, ci devine o realitate trăită – un drum pe care Cristos însuși îl conduce pe om.

Inspector școlar arhidiecezan: dr. Gál. László
Coordonatorul arhiepiscopal al profesorilor de religie: Pr. Farkas Ervin, canonic, director al Liceului Teologic Romano-Catolic „Gróf Majláth Gusztáv Károly”.

 

Materiale conexe:

Articol
Luni, 19 octombrie 2026, la ora 18.00, Academia Română din Roma a găzduit conferința intitulată „Episcopul Márton Áron – martor și simbol al Europei creștine”, un eveniment dedicat moștenirii spirituale a venerabilului episcop mărturisitor, evocând destinul unui păstor care, în mijlocul furtunilor istoriei, a rămas neclintit în slujirea adevărului evanghelic, a demnității umane și a libertății de conștiință.
Articol
În zilele de 18 și 19 octombrie 2026, la Roma au loc două evenimente de înaltă ținută eclezială și diplomatică, dedicate memoriei Venerabilului Episcop Márton Áron, una dintre personalitățile emblematice ale istoriei Bisericii din Transilvania în secolul al XX-lea. Înfruntând cu fidelitate neclintită furtunile istoriei, acest mărturisitor al credinței a apărat cu mult curaj demnitatea persoanei umane devenind un simbol autentic al credinței creștine și al reconcilierii dintre popoare.
Articol
Fosta mănăstire franciscană din Vințu de Jos se numără printre cele mai valoroase și mai bine păstrate ansambluri monastice ale franciscanilor bulgari din Transilvania. Importanța sa este evidențiată de conservarea, în mare parte, a configurației arhitecturale din secolul al XVIII-lea și de numărul relativ redus al intervențiilor care i-au modificat caracterul originar.