Oficiul Vicarului General

Originea oficiului de vicar general se regăsește în tradiția canonică încă din secolul al IV-lea, când persoanele desemnate alături de episcop îl ajutau în conducerea diecezei. Codul de Drept Canonic din 1983 menționează și el funcția de vicar general ca fiind obligatorie (Can. 475–481) în structura organizatorică a diecezei. Vicarul general în Arhidieceza de Alba Iulia este preotul numit de episcopul diecezei pentru a-l ajuta în conducerea acesteia. În virtutea funcției sale, vicarul general are în întreaga dieceză puterea executivă pe care dreptul o conferă episcopului diecezan, în special în ceea ce privește luarea tuturor măsurilor administrative, cu excepția celor pe care episcopul și le-a rezervat sau care, potrivit dreptului, necesită un mandat episcopal special (Can. 479 – §1). Vicarul general este numit și revocat liber din funcție de către episcopul diecezan.

Vicarii generali ai Arhidiecezei noastre:

  • Preasfințitul dr. Kerekes László, episciop auxiliar
  • Msgr. dr. Lukács Imre-Róbert, vicar judiciar
     
Articol
Luni, 19 octombrie 2026, la ora 18.00, Academia Română din Roma a găzduit conferința intitulată „Episcopul Márton Áron – martor și simbol al Europei creștine”, un eveniment dedicat moștenirii spirituale a venerabilului episcop mărturisitor, evocând destinul unui păstor care, în mijlocul furtunilor istoriei, a rămas neclintit în slujirea adevărului evanghelic, a demnității umane și a libertății de conștiință.
Articol
În zilele de 18 și 19 octombrie 2026, la Roma au loc două evenimente de înaltă ținută eclezială și diplomatică, dedicate memoriei Venerabilului Episcop Márton Áron, una dintre personalitățile emblematice ale istoriei Bisericii din Transilvania în secolul al XX-lea. Înfruntând cu fidelitate neclintită furtunile istoriei, acest mărturisitor al credinței a apărat cu mult curaj demnitatea persoanei umane devenind un simbol autentic al credinței creștine și al reconcilierii dintre popoare.
Articol
Fosta mănăstire franciscană din Vințu de Jos se numără printre cele mai valoroase și mai bine păstrate ansambluri monastice ale franciscanilor bulgari din Transilvania. Importanța sa este evidențiată de conservarea, în mare parte, a configurației arhitecturale din secolul al XVIII-lea și de numărul relativ redus al intervențiilor care i-au modificat caracterul originar.