În jurul anului 1009 regele Ștefan cel Sfânt al Ungariei a înființat Episcopia Transilvaniei (azi Arhiepiscopia de Alba Iulia).
Catedrala se află în interiorul cetății. La sfârșitul secolului al XI-lea pe locul catedralei actuale exista o bazilică cu trei nave și absida semicirculară. Pe latura sa sudică era alipit un baptisteriu de plan central, cu absidă semicirculară. Aliniamentul fundaţiilor, cunoscute din săpăturile arheologice, sunt marcate în pardoseala catedralei cu piatră de culoare diferită.
La sfârşitul secolului XII. - începutul secolului XIII. catedrala a fost reconstruită, păstrându-se forma sa bazilicală. Actuala Catedrală inițial avea trei nave şi transept, două turnuri vestice, un turn peste careu, un sanctuar cu absidă semicirculară găsindu-se între cele două absidiole aflate în axul colateralelor.
Pe latura sudică a fost extinsă cu două segmente de boltă, cu așa numita sacristie veche, iar pe latura nordică s-au atașat capelele Lászai (1512) şi Várday (după 1524).
În perioada principatelor (1565 până în 1715 - cu o scurtă întrerupere între 1594-1603), catedrala a fost folosită la început de către unitarieni, apoi de către reformați. În anul 1716, odată cu reîntoarcerea episcopului romano-catolic şi catedrala străveche se reîntoarce la vechiul său proprietar.
Frontonul baroc și bolta deasupra atriului vestic de la intrare, cuprins între două turnuri medievale, în 1728 este decorat cu statuile celor patru sfinți maghiari: Ștefan cel Sfânt al Ungariei, Sfântul Ladislau, Sfântul Adalbert și Sfântul Gellért. Din atriu se deschide poarta de vest structurată și ornamentată în stilul goticului timpuriu (realizată după 1270). [1]
Săpăturile arheologice din 2011 făcute pe terenul din faţa palatului arhiepiscopal au scos la iveală fundațiile unei biserici mai vechi. Zidurile descoperite au conturat, conform cunoștințelor actuale, cea mai veche biserică medievală din Transilvania. Biserica sală (?), construită din piatră, prevăzută cu o absidă semicirculară, a funcționat, probabil, de la mijlocul secolului al X-lea până la începutul veacului următor. Se presupune că acest lăcaș timpuriu ar fi fost catedrala Sfântului Hieroteu, episcopul chemat din Constantinopol de către căpetenia maghiară (gyula) Zombor, unchi din partea mamei al regelui Ștefan cel Sfânt al Ungariei.
În nava laterală sudică, în apropierea scării renascentiste (care inițial conducea spre palatul episcopal), ridicată de către episcopul Várday Ferenc (1512-1524), purtând blazonul acestuia, se află fragmentele monumentelor funerare ale lui Ioan de Hunedoara (+1456), al lui Ioan cel Tânăr (+1442), respectiv fiului celui din urmă, Ladislau (+1458), precum și fragmente din plăcile funerare ale lui Kendi Ferenc și Antal (asasinați în 1559). [2]
Poarta bogat decorată în stil romanic, datând de la începutul secolului XIII., aflată în nava laterală sudică, era folosită ca intrare principală a episcopilor. Basorelieful timpanului porții a fost sculptat pe spatele timpanului provenit din prima catedrală.
Dintre puținele fragmente de sculpturi provenite din prima catedrală, această sculptură reamplasată de pe fața interioară a timpanului, numită Maiestas Domini este de cea mai mare importanță, care din punct de vedere stilistic poate fi datat la sfârșitul sec. XI. [3]
Sacristia veche a fost realizată prin extinderea catedralei actuale la începutul secolului al XIII-lea. La construirea acesteia s-a demolat baptisteriul în formă circulară al primei catedrale, din care mai putem vedea la nivelul pardoselii doar apsida semicirculară a sanctuarului. [4]
În secolul XVII. în această încăpere, separată chiar și de nava laterală, se păzea arhiva capitulară din Alba Iulia, cel mai însemnat loc de adeverire precum și biblioteca princiară din Transilvania.
Transeptul a fost construit la începutul secolului al XIII-lea ca și parte integrantă a catedralei. Arcadele boltite ale careului au fost terminate probabil abia după năvălirea tătarilor din 1241. Fațada sudică a transeptului este ornată cu o rozasă superbă, împodobită cu figurile celor doisprezece apostoli. [5]
Printre arcadele trilobate oarbe ale absidiolei din latura nordică a transeptului sunt vizibile fragmente ale unor picturi murale renașcentiste (cca. 1510). Aici se regăsesc două straturi de fresce suprapuse. Primul strat de factură gotică, cel mai probabil înfățișa apostoli, dintre care se poate identifica Sfântul Andrei. Al doilea strat de pictură în stil renascentist îl reprezintă pe Sfântul Apostol Iuda Tadeul, precum și fragmente de pictură cu imaginea anumitor sfinţi. [6]
Bazele și capitelurile coloanelor din nava laterală nordică sunt decorate cu ornamente figurative și florale variate, provenind tot din perioada romanicului târziu.
Unele dintre sculpturile de o importanță deosebită din perioada romanică târzie ulterior au fost amplasate în alte locuri. Astfel, în pereții laterali ai sanctuarului se regăsesc cele două basoreliefuri din perioada romanică târzie, reprezentându-l pe Arhanghelul Mihail. [7a-b]
Sanctuarul principal al catedralei a fost construit în mai multe etape. Careul sanctuarului cu absidă semicirculară construită la începutul secolului al XIII-lea, la sfârșitul secolului a fost demolată şi reconstruită în stilul goticului timpuriu. Datorită stării avansate de degradare, pe la mijlocul secolului XVIII., în timpul episcopului Sztojka Zsigmond, prin refolosirea elementelor de piatră şi păstrarea formelor gotice, o mare parte al sanctuarului a fost reconstruit.
În partea dreaptă al sanctuarului, în peretele sudic se deschide portalul bogat ornamentat a sacristiei baroce (cca. 1728).
Construcția altarului principal în stilul barocului târziu, la comanda episcopului Batthyány Ignác, între anii 1783-1784 a fost realizat de sculptorul Hoffmeyer Simon. Părţile laterale ale altarului aurit sunt ornate cu momente biblice, precum scena de la Emaus și strângerea manei cerești cu referiri la Sacramentul Sfintei Euharistii. [8]
De-a lungul pereților laterali sudici şi nordici ai sanctuarului sunt amplasate stranele canonicilor, în stilul barocului târziu, realizate la comanda episcopului Klobusiczky Ferenc (1744). Deasupra celor două șiruri de strane putem vedea busturile celor doisprezece apostoli, al lui Isus și a Fecioarei Maria. Spătarele stranelor sunt bogat decorate cu doisprezece scene din Vechiul Testament de la căderea în păcat până la Sfântul Ioan Botezătorul. [9a-b]
Realizarea migăloasă a amvonului în stilul barocului târziu aparţine sculptorului Hoffmeyer Simon (1784). Deasupra coroanei amvonului îl vedem pe Sfântul Ioan Botezatorul. Amvonul este decorat cu basoreliefuri: reprezentând „Pogorârea Sfântului Duh”, imaginea „Bunului Păstor”, „Samariteanul milostiv” și „Parabola Semănătorului”. [10]
În interiorul navelor laterale și în transept se află altarele laterale - al Sfântului Mihail, al Sfântului Carol de Borromeo, a Fecioarei Îndurerate și altarul Tutor Sfinților - realizate în timpul episcopatului lui Mártonffy György (la începutul secolului XVIII.). Acestea au fost construite din resturile pietrelor funerare ale familiilor princiare Bethlen şi Rákoczi, distruse în timpul năvălirii turco-tătare din 1658. [11a-d]
Altarul Maicii Domnului, ridicat în cinstea Zămislirii Neprihănite, o reprezintă pe Preasfânta Fecioară ca şi Neprihănita Victorioasă, având sub picioare capul șarpelui. [12]
Orga actuală datează din 1874, an în care a fost reconstruită de constructorul de orgă Kolonics István. [13]
Capela Várday este de-asemenea rezultatul unei extinderi din primele decenii ale secolului al XVI-lea. Blazonul cu „dinți de lup” al ctitorului înrudit cu familia Báthory a fost cioplit pe consola de pe latura nordică dintr-un pilastru semicircular. Același blazon se regăsește la baza scării nordice, scară construită în timpul episcopatului Várday Ferenc de Kisvárda.
În pardoseala capelei se găsesc plăcile funerare a doi episcopi ai Transilvaniei, descendenți ai familiei Széchy, András (+1356) și Domokos (+1368). Tot aici vedem și placa funerară al episcopului Czudar Imre (+1389). În capelă sunt aşezate tumbele reginei Izabela și al fiului ei, principele Ioan Sigismund, realizate în jurul anului 1571. [14]
Pereții capelei sunt decorați cu epitafurile arhitecților Giovanni Morando Visconti și Francesco Brilli, proiectanții fortificațiilor cetății din Alba Iulia. Tot aici sunt amplasate plăcile comemorative moderne ale cardinalului Martinuzzi (Fráter) György (asasinat în 1551), ale principilor Bocskai István (+1606) și Bethlen Gábor (+1629). [15]
Capela Lászai este cea mai veche mărturie a arhitecturii renascentiste din Transilvania. Altarul capelei dedicat Sufletelor Credincioase fost construită în anul 1512 prin remodelarea porticului medieval, la comanda canonicul Lászai János.
Ornamentarea faţadelor, realizată în stilul renascentist nord-italian poartă inscripții în distihuri, blazoanele a mai multori binefăcători-ctitori ai capelei (regii Mátyás și Ulászló al II-lea, papii Iulius al II-lea și Leon al X-lea, arhiepiscopul de Esztergom Bakócz Tamás, episcopii de Transilvania Geréb László, Bachkai Miklós și Perényi Ferenc, palatinul Perényi Imre, voievodul ardelean Szapolyai János şi Barlabási Lénárd). De-asemenea regăsim și blazoanele rudelor și prietenilor umaniști al canonicului (Wolphard Adorján, Budai Udalrik, Sánkfalvi Antal, episcop de Nitra).
Pe fațadele exterioare ale capelei găsim prezentări biblice, figuri din mitologia clasică, precum şi regi ai Ungariei. [16]
Pe fațada exterioară nordică a catedralei, pe fațada transeptului şi absidei, cât şi pe latura estică a sanctuarului se pot zări basoreliefuri amplasate ulterior, aparținând perioadei romane. [17]
Pe fațada exterioară nordică al sanctuarului se poate observa graniţa dintre textura extinderii gotice timpurii în sistem de susținere prin contraforți și porțiunea păstrată în stil romanic.
În partea exterioară al sanctuarului între doi contraforți, este amplasată accesul în criptă. Deasupra contraforţilor se pot observa numeroase basoreliefuri romanice. Putem vedea doi îngeri, scena Nașterii Domnului și cei Trei magi, încadrate aici la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Friza cornişei principale al sanctuarului este decorat cu o serie de reprezentând forme figurative, animale şi monștri. [18]
Catedrala Sfântul Mihail situată în Alba Iulia, reședința milenară a Episcopiei Transilvaniei, ctitorită de regele Ștefan cel Sfânt al Ungariei este singura catedrală episcopală din bazinul carpatic care și-a păstrat intactă forma sa medievală.
Catedrala Arhiediecezană este martora milenară a istoriei transilvănene, panteonul episcopilor, preoților și principilor transilvăneni.
Catedrala este și astăzi sanctuar, spaţiu sacru pentru oficierea slujbelor religioase, pentru hirotonirea preoţilor, loc de pelerinaj ai credincioșilor catolici de pretutindeni.
