A Gyulafehérvári Főegyházmegye újraválasztott Papi Szenátusa folyó év szeptember 1-től újabb ötéves mandátumi időre kezdte meg működését. A szeptember 23-án tartott őszi rendes ülésen, a szenátusi szakbizottságokat újraszerveztük és azok élére titkárt választottunk.

A szenátusi szakbizottságok a következők:

 

Sz.

SZENÁTUSI BIZOTTSÁGOK

TITKÁR

     1.             

Liturgikus és Egyházzenei Bizottság

Tamás József id.

     2.             

Hivatásgondozó és Ministráns Bizottság

Dr. Holló László

     3.             

Ifjúsági Bizottság

Tamás Barna

     4.             

Pasztorális Bizottság

Portik H. Kelemen

     5.             

Iskolai és Katekétikai Bizottság

Dr. Horváth István

     6.             

Szórvány Bizottság

Balla Árpád

     7.             

Egyházművészeti és Építészeti Bizottság

Varga Rezső

     8.             

Szociális és Karitatív Bizottság

Sajgó Balázs

 

 

(2014/VIII. körlevél)

 

Articol
Luni, 19 octombrie 2026, la ora 18.00, Academia Română din Roma a găzduit conferința intitulată „Episcopul Márton Áron – martor și simbol al Europei creștine”, un eveniment dedicat moștenirii spirituale a venerabilului episcop mărturisitor, evocând destinul unui păstor care, în mijlocul furtunilor istoriei, a rămas neclintit în slujirea adevărului evanghelic, a demnității umane și a libertății de conștiință.
Articol
În zilele de 18 și 19 octombrie 2026, la Roma au loc două evenimente de înaltă ținută eclezială și diplomatică, dedicate memoriei Venerabilului Episcop Márton Áron, una dintre personalitățile emblematice ale istoriei Bisericii din Transilvania în secolul al XX-lea. Înfruntând cu fidelitate neclintită furtunile istoriei, acest mărturisitor al credinței a apărat cu mult curaj demnitatea persoanei umane devenind un simbol autentic al credinței creștine și al reconcilierii dintre popoare.
Articol
Fosta mănăstire franciscană din Vințu de Jos se numără printre cele mai valoroase și mai bine păstrate ansambluri monastice ale franciscanilor bulgari din Transilvania. Importanța sa este evidențiată de conservarea, în mare parte, a configurației arhitecturale din secolul al XVIII-lea și de numărul relativ redus al intervențiilor care i-au modificat caracterul originar.