Elhunyt Bodoni Árpád ny. plébános

Bodoni Árpád tb. kanonok, nyugalmazott plébános, életének 100., papságának a 76. évében a június 26-án este megtért a mennyei Atyához.

Bodoni Árpád Tövisen született 1920. szeptember 25-én, középiskolai tanulmányait a gyulafehérvári Római Katolikus Főgimnáziumban, teológiai tanulmányait pedig az akkori zivataros időkben Szatmárnémetiben, Kolozsváron és Zircen végezte. A veszprémi börtönben szentelte pappá 1944. december 10-én Mindszenty József veszprémi püspök (akit a nyilasok letartóztattak). 1945-ben Gelencén kezdte papi szolgálatát, majd 1948-tól Gyergyószentmiklóson lett segédlelkész.  1950-ben Kézdialmásra került, innen kapott lelkipásztori kinevezést Borbándra 1951-ben. 1960 és 1964 között Tövist is ellátta. 1991-ben kapott tb. kanonoki kinevezést. 2001-ben vonult nyugdíjba.  Nyugdíjas éveiben is rendszeresen bejárt Gyulafehérvárra, a kispapok gyóntatója volt.

A temetési szertertás 2020. június 28-án, 14 órakor kezdődött a borbándi templomban. 

Nyugodjon békében!

Articol
Luni, 19 octombrie 2026, la ora 18.00, Academia Română din Roma a găzduit conferința intitulată „Episcopul Márton Áron – martor și simbol al Europei creștine”, un eveniment dedicat moștenirii spirituale a venerabilului episcop mărturisitor, evocând destinul unui păstor care, în mijlocul furtunilor istoriei, a rămas neclintit în slujirea adevărului evanghelic, a demnității umane și a libertății de conștiință.
Articol
În zilele de 18 și 19 octombrie 2026, la Roma au loc două evenimente de înaltă ținută eclezială și diplomatică, dedicate memoriei Venerabilului Episcop Márton Áron, una dintre personalitățile emblematice ale istoriei Bisericii din Transilvania în secolul al XX-lea. Înfruntând cu fidelitate neclintită furtunile istoriei, acest mărturisitor al credinței a apărat cu mult curaj demnitatea persoanei umane devenind un simbol autentic al credinței creștine și al reconcilierii dintre popoare.
Articol
Fosta mănăstire franciscană din Vințu de Jos se numără printre cele mai valoroase și mai bine păstrate ansambluri monastice ale franciscanilor bulgari din Transilvania. Importanța sa este evidențiată de conservarea, în mare parte, a configurației arhitecturale din secolul al XVIII-lea și de numărul relativ redus al intervențiilor care i-au modificat caracterul originar.