2021.02.17
2021. / III. CIRCULARA
Nr: 164-2021
„Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima,…!
Sfâşiaţi-vă inimile… ”(Io 2,12-13)
Cu aceste cuvinte, suntem încurajați de Cuvântul lui Dumnezeu în prima lectură citită în Miercurea Cenușii. Începe Postul Mare, perioada pocăinței, a pelerinajul spiritual, oferindu-ne tuturor posibilitatea de a ne căi de păcate și de a ne pregăti cu demnitate pentru a sărbători Sfintele Paște, Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos.
Pentru aceasta primul gest, punctul de plecare este ritualul cenușierii, când cu smerenie primim cenușa provenită din arderea ramurilor sfințite anul anterior în Duminica Floriilor și cu care sunt însemnați în timp ce preotul rostește: „Amintește-ți omule că din țărînă ești și țărînă te vei întoarce!" Este important să ne amintim cine am fost și cine suntem, întrucât uităm cu ușurință totul: pe noi înșine, ființa noastră umană creată de Dumnezeu, demnitatea noastră creștină. Nu numai că uităm des de semenii noștrii, ci și de Dumnezeu, care este „bun și milostiv, plin de răbdare și plin de compasiune” (Ioan 2:13).
În timpul sfânt al Postului Mare, trei instrumente ne ajută să ne reparăm relațiile deteriorate, să regăsim calea spre Dumnezeu, semenii noștrii și spre noi înșine. Acest pelerinaj este individual și personal, este despre noi înșine, de aceea nu trebuie să îl facem în mod ostentativ, în fața lumii și a altora, ci în tăcere, cu smerenie - în acord cu Dumnezeu.
Primul instrument este rugăciunea. Acesta ajută la stabilirea relației noastre cu Dumnezeu, deoarece prin experiența prezenței Sale, rugăciunea întărește relația noastră vie cu Dumnezeu. Pe acesta se bazează viața noastră creștină. Acesta este punctul de plecare și de aceasta se leagă și celelalte două mijloace, postul și milostenia.
Postul este renunțarea la care ne putem angaja cu adevărat, ancorați în Dumnezeu. Putem posti pentru El, din cauza Lui, deci nu cu tristețe și suferință, ci cu bucurie și drag renunțăm la acele lucruri dragi nouă. Nu în fața publicului trebuie să postim, ci înaintea Lui, care vede și în ascuns. Postul crește în noi autodisciplina, libertatea interioară, umanitatea. La fel a făcut și Isus, la fel și sfinții, să le urmăm exemplul!
Milostivirea (pomana) restabilește relația cu semenii noștri, dacă o facem cu o inimă sinceră, și înaintea lui Dumnezeu și nu într-un mod ostentativ, pentru ca alții să o vadă. Trebuie să dai pomană din suflet fără intenții ascunse: mâna dreaptă să nu știe ce face stânga. Pomana nu înseamnă selectarea lucrurile inutile, oferindu-le altora ca pomană, ci trebuie să fie voluntară și din inimă: sa oferim, să donăm cu drag lucruri importante pe care, și noi le iubim și care ne sunt dragi.
În mesajul Postului Mare din acest an, Papa Francisc se exprimă astfel: ”drumul sărăciei și al abnegației este postul, pomana este atenția spre oamenii marginalizați, vulnerabili, și slujirea lor plina de dragoste și dialogul (rugăciunea) cu Dumnezeu Tatăl face posibilă credința profundă, speranța vie și a dragostei dăruite aproapelui”. ( cf. Laudato Si, 32–33; 43–44).
Fie ca timpul Postului Mare care începe acum, să fie o mare oportunitate pentru adevărata pocăință: îndepărtarea de rău, întoarcerea de la păcat și întoarcerea sinceră la Dumnezeu.
Să ne întoarcem din toată inima la El, sursa Vieții și a tuturor bunătăților.
Dr. Kovács Gergely Dr. Kerekes László
arhiepiscop, administrator apostolic episcop auxiliar
Alba Iulia, 12 februarie 2021