ADVENTI LÁMPÁS (Fénygyújtó gondolatok napról napra)

December 16., szerda

Tamás József nyugalmazott segédpüspök gondolatai

„Én vagyok az Úr és senki más” – hangzik Isten kijelentése a mai liturgiában. E kijelentés nyomán megelevenedik az emberiség történelme, hisz Isten helyébe mennyei bálványt állított és állít ma is az ember, amit istenként imád. Ez azonban az ember tragédiáját jelenti, hisz képletesen mondva: olyan itallal próbálja oltani szomját, amely még kínzóbb szomjúságot okoz. Már az ókori bölcs, Arisztotelész vallotta: „Az ember olyan lény, aki az Istenre éhezik”. Szent Ágoston pedig, aki fiatalkorában maga is végig járta az élet útvesztőit, ezt írja: „Nyugtalan mindaddig a szívünk, míg meg nem nyugszik benned, Istenünk”. Ezért valódi sorsunk itt a földi életben: megismerni, megszeretni Istent, és az ő szolgálatába állni. Erre hív mindannyiunkat ez a szent idő. Ez legyen az én legfőbb törekvésem is.

Fotó: Geréd Zsolt

Articol
Luni, 19 octombrie 2026, la ora 18.00, Academia Română din Roma a găzduit conferința intitulată „Episcopul Márton Áron – martor și simbol al Europei creștine”, un eveniment dedicat moștenirii spirituale a venerabilului episcop mărturisitor, evocând destinul unui păstor care, în mijlocul furtunilor istoriei, a rămas neclintit în slujirea adevărului evanghelic, a demnității umane și a libertății de conștiință.
Articol
În zilele de 18 și 19 octombrie 2026, la Roma au loc două evenimente de înaltă ținută eclezială și diplomatică, dedicate memoriei Venerabilului Episcop Márton Áron, una dintre personalitățile emblematice ale istoriei Bisericii din Transilvania în secolul al XX-lea. Înfruntând cu fidelitate neclintită furtunile istoriei, acest mărturisitor al credinței a apărat cu mult curaj demnitatea persoanei umane devenind un simbol autentic al credinței creștine și al reconcilierii dintre popoare.
Articol
Fosta mănăstire franciscană din Vințu de Jos se numără printre cele mai valoroase și mai bine păstrate ansambluri monastice ale franciscanilor bulgari din Transilvania. Importanța sa este evidențiată de conservarea, în mare parte, a configurației arhitecturale din secolul al XVIII-lea și de numărul relativ redus al intervențiilor care i-au modificat caracterul originar.