A volt középkori egyházközség a Szentegyházas Dombon állott. Innen került az 1635-ben, már a faluban épült templomba az 1437-es feliratú harang, amely egy tűzvész alkalmával elpusztult. A reformáció idején a falu lakói unitáriusok lettek. Időközben többször változtatták vallásukat: hol a katolikus, hol az unitárius vallást követték. Ebben az időben a hívek lelkigondozását licenciátusok végezték. 1622-ben végleg megállapodtak a katolikus hitük mellett. Három évre rá, 1625-ben Bethlen Gábor leiratában az atyhaiakat mentesíti a korondi unitárius lelkész fennhatósága alól. 1743-ban önálló plébánia lett helyben lakó pappal. Utolsó helyben lakó plébánosa Péter Sándor volt 2006-ig. Azóta Korondról látják el. A plébánia levéltára a székelyudvarhelyi főesperesi gyűjtőlevéltárban van. Ezek között található Bethlen Gábor 1625-ből származó eredeti oklevele, valamint Rákóczi György 1631-ben keltezett oklevele is.
Adresă:
537061 – Atia, str. Aluniș, nr. 35., jud. Harghita
Serviciu
Zi de adorație perpetuă: március 30.
Articol
Luni, 19 octombrie 2026, la ora 18.00, Academia Română din Roma a găzduit conferința intitulată „Episcopul Márton Áron – martor și simbol al Europei creștine”, un eveniment dedicat moștenirii spirituale a venerabilului episcop mărturisitor, evocând destinul unui păstor care, în mijlocul furtunilor istoriei, a rămas neclintit în slujirea adevărului evanghelic, a demnității umane și a libertății de conștiință.
Articol
În zilele de 18 și 19 octombrie 2026, la Roma au loc două evenimente de înaltă ținută eclezială și diplomatică, dedicate memoriei Venerabilului Episcop Márton Áron, una dintre personalitățile emblematice ale istoriei Bisericii din Transilvania în secolul al XX-lea. Înfruntând cu fidelitate neclintită furtunile istoriei, acest mărturisitor al credinței a apărat cu mult curaj demnitatea persoanei umane devenind un simbol autentic al credinței creștine și al reconcilierii dintre popoare.
Articol
Fosta mănăstire franciscană din Vințu de Jos se numără printre cele mai valoroase și mai bine păstrate ansambluri monastice ale franciscanilor bulgari din Transilvania. Importanța sa este evidențiată de conservarea, în mare parte, a configurației arhitecturale din secolul al XVIII-lea și de numărul relativ redus al intervențiilor care i-au modificat caracterul originar.