1247-ben Harszoc (Hatzsoc) néven említették, 1276-ban pedig Hatzak volt a neve. Egyházáról 1300-ban van adat: de Hunyad et de Hatzak ecclesiis(id.), ferencesekről pedig 1312-ből, 1366-ból, 1429-ből és 1433-ból. 1479-ben törökök pusztították el a templomot. A reformáció idején a hívek a templommal együtt reformátusok lettek. 1694-ben a maradék katolikusok Eszterházi Pál herceg özvegyétől templom, plébánia és iskola céljaira birtokot kaptak adományba, amelyet több jótevő kiegészített. Ettől kezdve plébániaként működött. Előbb fakápolna épült, majd 1744–55-ben a ma is álló templom. 1768-tól a ferencesek is letelepedtek. Először sövénykápolnát, majd 1820-ban kőtemplomot építettek, amely azonban nem sokáig állt. Iskolát is fenntartottak 1694-től. Kezdetben külön fi úiskola volt, majd 1704-től egyesítették a nővérek vezetésével. 1948-ban államosították.
Adresă:
335500 – Haţeg, str. Decebal, nr. 3., jud. Hunedoara
Mater:
Număr de suflete: 115
Zi de adorație perpetuă: július 8.
Articol
Luni, 19 octombrie 2026, la ora 18.00, Academia Română din Roma a găzduit conferința intitulată „Episcopul Márton Áron – martor și simbol al Europei creștine”, un eveniment dedicat moștenirii spirituale a venerabilului episcop mărturisitor, evocând destinul unui păstor care, în mijlocul furtunilor istoriei, a rămas neclintit în slujirea adevărului evanghelic, a demnității umane și a libertății de conștiință.
Articol
În zilele de 18 și 19 octombrie 2026, la Roma au loc două evenimente de înaltă ținută eclezială și diplomatică, dedicate memoriei Venerabilului Episcop Márton Áron, una dintre personalitățile emblematice ale istoriei Bisericii din Transilvania în secolul al XX-lea. Înfruntând cu fidelitate neclintită furtunile istoriei, acest mărturisitor al credinței a apărat cu mult curaj demnitatea persoanei umane devenind un simbol autentic al credinței creștine și al reconcilierii dintre popoare.
Articol
Fosta mănăstire franciscană din Vințu de Jos se numără printre cele mai valoroase și mai bine păstrate ansambluri monastice ale franciscanilor bulgari din Transilvania. Importanța sa este evidențiată de conservarea, în mare parte, a configurației arhitecturale din secolul al XVIII-lea și de numărul relativ redus al intervențiilor care i-au modificat caracterul originar.