Brassó, ferences
Adresă:
500030 – Braşov, str. Sf. Ioan, nr. 7., jud. Braşov

Brassó, ferences templom

Keresztelő Szent János,

A reformáció előtt a ferences apácák temploma volt. Losteiner szerint a ferencesek először a Szent Márton-templomban, majd a Szent Péter és Pál-templomban szolgáltak. A reformáció idején, 1530-ban kiűzték őket a városból. A ferencesek 1718-ban térhettek újra vissza, és megkapták a Szent János-templomot. Korábban, már 1688-tól jöttek ide ferencesek tábori papokként. 1951. augusztus 20-án éjjel 12 órakor Erdély minden ferences kolostorát megszállták az állambiztonság emberei, és a szerzeteseket elszállították Máriaradnára. Előzetesen már elvitték P. Lukács Mansvét atyát Brassóból, aki 1954-ben vagy 55-ben szabadult, Esztelneken halt meg 1958-ban. 1956-ban P. Hajdú Leándert visszaengedték Brassóba, ott is halt meg 1987. október 23-án.

Zi de adorație perpetuă: június 10.
Articol
Luni, 19 octombrie 2026, la ora 18.00, Academia Română din Roma a găzduit conferința intitulată „Episcopul Márton Áron – martor și simbol al Europei creștine”, un eveniment dedicat moștenirii spirituale a venerabilului episcop mărturisitor, evocând destinul unui păstor care, în mijlocul furtunilor istoriei, a rămas neclintit în slujirea adevărului evanghelic, a demnității umane și a libertății de conștiință.
Articol
În zilele de 18 și 19 octombrie 2026, la Roma au loc două evenimente de înaltă ținută eclezială și diplomatică, dedicate memoriei Venerabilului Episcop Márton Áron, una dintre personalitățile emblematice ale istoriei Bisericii din Transilvania în secolul al XX-lea. Înfruntând cu fidelitate neclintită furtunile istoriei, acest mărturisitor al credinței a apărat cu mult curaj demnitatea persoanei umane devenind un simbol autentic al credinței creștine și al reconcilierii dintre popoare.
Articol
Fosta mănăstire franciscană din Vințu de Jos se numără printre cele mai valoroase și mai bine păstrate ansambluri monastice ale franciscanilor bulgari din Transilvania. Importanța sa este evidențiată de conservarea, în mare parte, a configurației arhitecturale din secolul al XVIII-lea și de numărul relativ redus al intervențiilor care i-au modificat caracterul originar.