ADVENTI LÁMPÁS (Fénygyújtó gondolatok napról napra)

December 11.,
Dr. Jakubinyi György nyugalmazott érsek gondolatai

Szent Damazusz pápa (366-384) látta el feliratokkal a katakombákban a szent vértanúk sírjait, majd I. Honóriusz pápa (625-638) biztonságból felhozta  a katakombákból és szétosztotta Róma templomai között. A katakombák ettől kezdve feledésbe merültek újrafelfedezésükig, a 18-19. századig, de a szentek tisztelete fellendült. Georges Bernanos mondja, hogy a  lövészárokban hasalva feláll a hős, kiemelkedik és támadásra indul. Társai tapsolnak neki, de nem merik követni. Szerinte így vagyunk a szentek tiszteletével is: tiszteljük őket, de nem merjük követni. Az Úr Jézus példabeszéde makrancos gyermekeihez hasonlítunk, akik nem állnak be a többi gyermek játékába, legyen az „temetés” vagy „lakodalom” utánzása. Mi is tiszteljük a nagy aszkéta, sőt oszlopos szenteket, de a hétköznapi emberhez közelebb állókat is, viszont nem követjük őket. A szentek igazi tisztelete bárcsak elvezetne minket is az Úr Jézushoz.

Articol
Luni, 19 octombrie 2026, la ora 18.00, Academia Română din Roma a găzduit conferința intitulată „Episcopul Márton Áron – martor și simbol al Europei creștine”, un eveniment dedicat moștenirii spirituale a venerabilului episcop mărturisitor, evocând destinul unui păstor care, în mijlocul furtunilor istoriei, a rămas neclintit în slujirea adevărului evanghelic, a demnității umane și a libertății de conștiință.
Articol
În zilele de 18 și 19 octombrie 2026, la Roma au loc două evenimente de înaltă ținută eclezială și diplomatică, dedicate memoriei Venerabilului Episcop Márton Áron, una dintre personalitățile emblematice ale istoriei Bisericii din Transilvania în secolul al XX-lea. Înfruntând cu fidelitate neclintită furtunile istoriei, acest mărturisitor al credinței a apărat cu mult curaj demnitatea persoanei umane devenind un simbol autentic al credinței creștine și al reconcilierii dintre popoare.
Articol
Fosta mănăstire franciscană din Vințu de Jos se numără printre cele mai valoroase și mai bine păstrate ansambluri monastice ale franciscanilor bulgari din Transilvania. Importanța sa este evidențiată de conservarea, în mare parte, a configurației arhitecturale din secolul al XVIII-lea și de numărul relativ redus al intervențiilor care i-au modificat caracterul originar.