Preacucernici Confrați, dragi Credincioși!

Ce ne poate da putere în viață și în ceasul morții? Sfântul Apostol Pavel, care suferă în închisoare pentru Isus Cristos, își încurajează și însuflețește ucenicul, pe Timotei, lăsându-i, ca un testament spiritual, ceea ce este mai important: urmarea lui Cristos: „Vrednic de crezare este cuvântul: dacă am murit împreună cu El, vom și trăi împreună cu El” (2 Tim 2,11).

Este un adevăr de neocolit: cu toții vom muri. Când? Cum? – cine nu își pune această întrebare? Mulți aleg să pună pe primul loc viața pământească: să aibă parte de toate plăcerile acum. Slogane la modă astăzi sunt: „carpe diem” (trăiește-ți clipa) sau „viața e scurtă, bucură-te de ea”. Și totuși, nu conștientizează că această mentalitate este profund materialistă și ateistă. Mulți își doresc și astăzi rezultate fără sacrificii, succes fără renunțări, atingerea scopurilor fără luptă sau efort.

Creștinul știe că acest lucru nu este posibil. Dacă nu am murit împreună cu Cristos, nu pot avea viață în Cristos. Ce înseamnă să murim împreună cu Cristos? Nu înseamnă sfârșitul vieții noastre, ci viața lui Isus este cea care ne conduce, dincolo de moarte, spre Viață. De aceea, nu poate avea viață nouă cel care nu este dispus să moară împreună cu Cristos. Crucea de pe Golgota nu poate fi ocolită. Dacă nu mor împreună cu Învățătorul, nu pot învia fără El. Dacă, urmând exemplul lui Isus, nu pot rezista ispitelor și amăgirilor lumii, dacă nu mă desprind de spiritul lumii, cum aș putea învia și trăi împreună cu Cristos?

Anul jubiliar ne oferă o speranță aparte și numeroase ocazii de a obține indulgența plenară – o oportunitate reală pentru a trăi cu adevărat în Cristos, pentru a ne întoarce la El. Sfântul Apostol Pavel ne încurajează și pe noi, la fel ca pe Timotei, ca, în ciuda suferințelor, dificultăților și încercărilor, să rămânem alături de Cristos până la moarte, căci împreună cu El vom trăi.

Avem noi hotărârea, voința, dorința de a fi cu Cristos în fiecare zi? Chiar și atunci când colegii de clasă, de muncă, prietenii sau rudele – poate, chiar cei din familia noastră – ne înțeapă, ne batjocoresc sau ne disprețuiesc pentru credința noastră? Când ne privesc ironic pentru că ne facem semnul crucii în fața unei biserici sau a unei cruci de la marginea drumului? Când suntem considerați „învechiți” doar pentru că mergem la biserică și primim sfintele taine?

Da, a fi ucenic al lui Cristos presupune sacrificiu. Și dacă simțim că nu merită, că nu are rost, că poate ar fi mai bine să renunțăm, să ne amintim de cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Dacă am murit împreună cu El, vom și trăi împreună cu El!” Învierea lui Isus Cristos să ne întărească în convingerea că merită să ne asumăm totul pentru comuniunea cu El, pentru mântuire, pentru Viață.

Cu aceste gânduri, le dorim tuturor credincioșilor noștri și tuturor oamenilor de bunăvoință sărbători pascale binecuvântate!

Alba Iulia, 10 aprilie 2025.

            † Ladislau                                                                               † Grigore           

episcop auxiliar, vicar general                      arhiepiscop, administrator apostolic al armenilor catolici