Etéd a középkorban Küsmöd anyaegyházhoz tartozott. 1332-ben a pápa tizedjegyzékben Kusmend néven szerepel. A reformáció idején az etédiek is, a szomszéd falvak lakóihoz hasonlóan, reformátusok lettek. Az 1780-as években visszatértek régi vallásukhoz, s 1783-ban már saját plébániával rendelkeztek. A korábban a Firtos várában székelő minoriták Etédre költöztek, s ők vezették a plébániát. 1793-ban a faluban nagy tűzvész pusztított, s a szerzetesek kénytelenek voltak elköltözni a Korond végében levő Árcsóra, innen látták el az etédi hívek lelkigondozását. Imaházat, majd kápolnát építettek, Vitos Mózes plébános pedig 1875-ben templomot. Ettől kezdve állandó helyben lakó papjuk volt. Az utolsó plébános Bányász József minorita atya volt 1980-ig. Egy ideig Atyháról, ma pedig Székelykeresztúrról látják el.
Adresă:
537005 – Atid, nr. 344., jud. Harghita
Zi de adorație perpetuă: március 3.
Articol
Luni, 19 octombrie 2026, la ora 18.00, Academia Română din Roma a găzduit conferința intitulată „Episcopul Márton Áron – martor și simbol al Europei creștine”, un eveniment dedicat moștenirii spirituale a venerabilului episcop mărturisitor, evocând destinul unui păstor care, în mijlocul furtunilor istoriei, a rămas neclintit în slujirea adevărului evanghelic, a demnității umane și a libertății de conștiință.
Articol
În zilele de 18 și 19 octombrie 2026, la Roma au loc două evenimente de înaltă ținută eclezială și diplomatică, dedicate memoriei Venerabilului Episcop Márton Áron, una dintre personalitățile emblematice ale istoriei Bisericii din Transilvania în secolul al XX-lea. Înfruntând cu fidelitate neclintită furtunile istoriei, acest mărturisitor al credinței a apărat cu mult curaj demnitatea persoanei umane devenind un simbol autentic al credinței creștine și al reconcilierii dintre popoare.
Articol
Fosta mănăstire franciscană din Vințu de Jos se numără printre cele mai valoroase și mai bine păstrate ansambluri monastice ale franciscanilor bulgari din Transilvania. Importanța sa este evidențiată de conservarea, în mare parte, a configurației arhitecturale din secolul al XVIII-lea și de numărul relativ redus al intervențiilor care i-au modificat caracterul originar.