Az abosfalvi plébániát már a 14. században említik, azonban írásos följegyzés csak a középkortól létezik. Ebből a korból ismert, hogy a tiszta katolikus lakosság először református lett, majd unitárius a templommal együtt. 1718-ban gr. Kornis István az unitáriusoktól visszavette a templomot. Jelenleg 95 katolikus lélek él Abosfalván, de az elmúlt századokban sem volt sokkal több. Lelkes, buzgó, élni akaró kis közösség lakja, amelynek már 25 éve nincs helyben lakó papja.
Mikefalva: Már a 14. században írásos följegyzés van róla. Saját plébánosa, tehát temploma is volt. 1333-ban e közösség papját Dánielnek hívták. A reformáció során a hívek reformátusok lettek a templommal együtt. A katolikusok a 18. században Hilib Gál család házi kápolnájában jutottak istentisztelethez, majd 1862-től külön telken kriptakápolna épült számukra.
Bonyha: Már 1332-ben plébániatemploma volt. A középkori Szent Mihály-templom ma a reformátusoké. A katolikus kápolna a 20. század elején épült. A katolikus hívek napjainkra teljesen elfogytak.
Adresă:
547401 – Abuş, nr. 140., jud. Mureş
Mater:
Număr de suflete: 85
Zi de adorație perpetuă: február 13.
Articol
Luni, 19 octombrie 2026, la ora 18.00, Academia Română din Roma a găzduit conferința intitulată „Episcopul Márton Áron – martor și simbol al Europei creștine”, un eveniment dedicat moștenirii spirituale a venerabilului episcop mărturisitor, evocând destinul unui păstor care, în mijlocul furtunilor istoriei, a rămas neclintit în slujirea adevărului evanghelic, a demnității umane și a libertății de conștiință.
Articol
În zilele de 18 și 19 octombrie 2026, la Roma au loc două evenimente de înaltă ținută eclezială și diplomatică, dedicate memoriei Venerabilului Episcop Márton Áron, una dintre personalitățile emblematice ale istoriei Bisericii din Transilvania în secolul al XX-lea. Înfruntând cu fidelitate neclintită furtunile istoriei, acest mărturisitor al credinței a apărat cu mult curaj demnitatea persoanei umane devenind un simbol autentic al credinței creștine și al reconcilierii dintre popoare.
Articol
Fosta mănăstire franciscană din Vințu de Jos se numără printre cele mai valoroase și mai bine păstrate ansambluri monastice ale franciscanilor bulgari din Transilvania. Importanța sa este evidențiată de conservarea, în mare parte, a configurației arhitecturale din secolul al XVIII-lea și de numărul relativ redus al intervențiilor care i-au modificat caracterul originar.