2012.08.30
Muzeul Márton Áron, Asociaţia Márton Áron pro Sândominic şi Societatea Márton Áron din Budapesta s-au străduit să organizeze conferinţa de la Sândominic din 24-25 august 2012, Cercetarea “Márton Áron”: rezultate, întrebări actuale, obiective, în spiritul exigenţei si simplicităţii lui Márton Áron – a afirmat în mesajul de deschidere a conferinţei organizatorul principal local, Lázár Csilla. Soós Károly, preşedintele Societăţii Márton Áron din Budapesta, moderatorul conferinţei, a definit scopul triplu al acesteia ca fiind: facilitarea cercetării istoriei Bisericii, promovarea rezultatelor cercetării Márton Áron şi a înviorării spirituale. Programul dens a oferit participanţilor variate prezentări ale diferitelor etape din viaţa Servului lui Dumnezeu.
Dr. Novák Csaba Zoltán, istoric al Academiei Române din Târgu Mureş, prin exemplele cuprinzătoare prezentate, ne-a ajutat să înţelegem politica Bisericii şi minorităţilor promovate de Márton Áron, determinată de regimul comunist, structurând-o în trei perioade: lupta împotriva Romei, atacul împotriva Bisericii şi integrarea stalinistă din perioada 1948-1956; valul de arestări din perioada anilor 1957-59, apoi coabitarea forţată începută în anii 1960, care a fost caracterizată, printre altele, şi de „competiţia” între propaganda comunistă şi propăvăduirea credinţei. După Novák, Biserica a avut rolul major de menţinere a comunităţii în perioada naţional-comunismului în anii ’70 si ’80.
Dr. Nagy Mihály Zoltán, fost director adjunct al Arhivelor Naţionale, actual arhivar al Arhivelor Naţionale din Oradea, a structurat – pe baza documentelor studiate la Departamentul Cultelor – anii de după eliberarea din închisoare a marelui Episcop în trei etape: anii 1955-57 constituie reconstrucţia din propriile puteri; anii 1957-64 perioada „luptei cu morile de vânt” adică „nici înăuntru, nici afară” (nici liber, nici în închisoare) când Episcopul a trebuit să conducă dieceza fără a dispune de mijloacele necesare; apoi perioada de după 1964, când statura politică a lui Márton Áron se conturează în fundalul tratativelor dintre Sfântul Scaun şi statul român. Episcopul nu a fost dispus să facă compromisuri, în schimb a fost preocupat mereu de consens, şi chiar sub această povară a rămas episcopul comunităţii credincioşilor.
Poate cel mai îndrăgit de către public, istoricul Stefano Bottoni, vorbind despre rolul lui Márton Áron de după 1945, a evidenţiat: rezistenţa şi lupta sa pentru independenţa Bisericii care l-au caracterizat pe marele Episcop, au fost mai grele decât martiriul. Eliberarea sa din închisoare poate fi numită „miracol politic” având în vedere faptul că Márton Áron nu a făcut nici un compromis, nici chiar în schimbul libertăţii sale exterioare. Puterea politică ce nu a reuşit să-l frângă pe Episcop, în teama sa faţă de personalitatea-i remarcabilă, a încercat să-l ascundă, să-l „depersonalizeze”, dar şi acest demers a eşuat, rolul-cheie al episcopului Áron fiind vizibil chiar şi atunci când în unele situaţii a răspuns cu non-acţiune.
Extrem de interesantă a fost expunerea istoricului Dr. Denisa Bodeanu despre documentele Securităţii (prin CNSAS). Această arhivă conţine 236 volume de informaţii despre Márton Áron, din acestea 153 conţin transcrieri ale discuţiilor Episcopului, înregistrate cu tehnici speciale. În dosarele Securităţii se găsesc şi notele informative ale celor desemnaţi cu observarea Episcopului, precum şi mare parte din corespondenţa sa în copie sau chiar în original.
Din Moscova, prin Skype, istoricul Dr. Seres Attila a prezentat referinţele istorice ale numirii ca episcop a lui Márton Áron. Dr. Péter Izabella din Miercurea Ciuc a prezentat poziţia Episcopului faţă de apărarea drepturilor omului în general, şi faţă de deportarea evreilor în special. Asistentul universitar Dr. Ozsváth Judit a vorbit despre perioada de viaţă în care Márton Áron a fost îndrumător spiritual al studenţimii clujene şi editor jurnalist, iar Pr. Dr. Holló László, profesor al Facultăţii de Teologie din Cluj Napoca a prezentat relaţionarea lui Márton Áron cu Statusul Romano Catolic din Transilvania. Dr. Farmati Anna, superioara Societăţii Surorilor Sociale din Transilvania a evocat amintiri ale Societăţii lor referitoare la Episcop. Sociologul Virt László a vorbit despre scala valorilor lui Márton Áron, iar Soós Károly a conturat rolul Episcopului in viaţa publică, subliniind că pentru episcopul Márton Áron funcţia a avut importanţă doar ca mijloc de afirmare a adevăratelor valori.
Msgr. Dr. Kovács Gergely, şeful biroului Consiliului Pontifical pentru Cultură a Sfântului Scaun, şi totodată postulatorul procesului de canonizare a marelui Episcop, a vorbit despre etapele acestui proces şi importanţa cercetării întregului adevăr, care poate fi exprimat citându-l pe Cicero: să nu afirmi neadevăr, şi să nu tăinuieşti adevărul. Juristul canonic a explicat şi diferenţa dintre procesul de beatificare şi cel de canonizare: primul permite cinstirea persoanei respective într-o comunitate, în timp ce canonizarea dispune cinstirea acelei persoane în întreaga Biserică.
Lecturile ştiinţifice au fost întregite de discuţii, de vizionarea filmului documentar realizat de Cristian Amza pentru TVR Cultural Un episcop pe drumul crucii, de vizitarea colectivă a muzeului „Márton Áron”, apoi de mărturiile preoţilor Berszán Lajos, Csató Béla şi Jakab Gábor care au împărtăşit participanţilor din amintirile lor legate de marele Episcop. Redactorul Kuszálik Péter a prezentat volumele apărute ale moştenirii Márton Áron şi planuri publicistice de viitor.
Pe lângă îmbogăţirea cunoştinţelor despre Márton Áron, auditoriul a putut să afle informaţii şi despre situaţia cercetării istoriei actuale a Bisericii, despre două personalităţi ale vieţii publice din Ungaria: Raoul Wallenberg, diplomat suedez ce a salvat evrei, şi omul de ştiinţă şi politic emigrant Kovrig Béla, prezentate de către istoricii maghiari Dr. Szita Szabolcs şi Dr. Petrás Éva.
La sfârşitul conferinţei cu ambiţii ştiinţifice şi caracter concret, cred că participanţilor li s-a întărit convingerea în ceea ce consulul maghiar Szarka Gábor, transmitând mesajul consulului general Dr. Zsigmond Barna, a exprimat: poţi să rămâi om chiar şi în mijlocul inumanităţii, cu condiţia să te opui trendurilor istoriei şi să urmezi exemplul marilor înaintaşi.
Silvia BERECZKI
(pentru săptămânalul catolic Vasárnap)