2017.05.08
Cluj-Napoca, 79/04.05.2017
Conferința Episcopilor Catolici din România doreşte să atragă atenţia credincioşilor catolici asupra pericolului reprezentat de proliferarea sectelor şi grupurilor spirituale ce fac parte, în cele mai multe cazuri, din bine-cunoscutul curent New Age. Folosind concepte cu rezonanţe creştine (de ex: „energie cristică”), și în același timp practici tipice magiei și spiritismului, acestea dezvoltă o spiritualitate confuză și egocentrică, prin recursul la așa-zișii „îngeri” sau „ghizi spirituali”, ce ar trebui să dăruiască o iluminare și o vindecare prin intermediul unor vag definite „forțe universale”. Respectivele grupări manipulează de fapt conceptele cheie ale creștinismului, într-un sincretism fără consistență
Spre exemplu, una dintre aceste erori este dată de confuzia dintre natură și har divin, confuzie recurentă în contextul naturalist în care își au originea aceste practici. Negând transcendența unui Dumnezeu personal iudeo-creștin, se divinizează de fapt energiile create, imanente în această lume, și se ignoră totul despre harul supranatural cu adevărat divin.
Impunerea mâinilor, invocarea energiilor sau a spiritelor, asociate cu o remunerație în bani de loc neglijabilă, pe care adeptul trebuie să o plătească în urma acestor repetate inițieri, sunt elementele ce caracterizează o astfel de spiritualitate confuză.
Între curentele mai des întâlnite, Reiki merită o atenție specială, deoarece proliferează în mod special în societatea românească de astăzi, prezentându-se câteodată ca o formare anexă sau complementară medicinei, alteori ca și o metodă la îndemâna oricui pentru obținerea vindecării și a fericirii. De fapt, Reiki este o practică ocultă, care se bazează pe principiile cheie ale magiei:
– invocarea spiritelor lumii astrale, așa-numitele „ființe spirituale” (pe care tradiția creștină le clasează printre spiritele diabolice), în scopul de a exercita alături de acestea puteri de vindecare;
– se susține că omul este o emanație a energiei divine omniprezente, pe orizontul unui misticism naturalist;
– fiind o emanație, omul poate pretinde omnisciența și omnipotența lui Dumnezeu; este suficient să dobândim stăpânirea energiei în care suntem cufundați și de care inițierile succesive ne fac să devenim conștienți.
Suntem, de fapt, în fața unor practici care: a) neagă transcendența divină; b) afirmă divinitatea naturală a omului și, prin urmare, face inutilă recurgerea la un Mântuitor; c) eficacitatea se bazează în întregime pe o alianță cu entități dubioase din lumea astrală, contactate în timpul unui ritual de inițiere ocult.
Pentru binele spiritual al tuturor credincioșilor atragem atenția asupra faptului că este imposibil de conciliat o viață creștină, care se dorește a fi fidelă Revelației (Scriptură, Tradiție și Magisteriu) cu astfel de practici magice.
