2026.02.17
Preacucernici frați preoți! Iubiți credincioși în Cristos!
Sfântul Apostol Paul scrie în Scrisoarea către Romani: „Oare nu știți că noi toți, care am fost botezați în Cristos Isus, am fost botezați în moartea Lui? Așadar, prin botez am fost îngropați împreună cu El în moarte, pentru ca, așa cum Cristos a înviat din morți prin gloria Tatălui, tot astfel și noi să umblăm într-o viață nouă” (Rom 6,3–4).
Prin Miercurea Cenușii intrăm în timpul sfânt al Postului Mare. Acest timp ne cheamă, în fiecare an, să contemplăm cu profunzime pătimirea, moartea și învierea lui Isus Cristos, misterul răscumpărării noastre.
Nu comemorăm doar un eveniment istoric, ci iubirea cu care Dumnezeu a mers pentru noi până la moartea pe cruce. Postul Mare ne ajută să redescoperim cauza ultimă a mântuirii noastre: iubirea nemărginită și necondiționată a lui Dumnezeu.
Parcurgând stațiunile Căii Crucii, în mod inevitabil se nasc în noi întrebări. Suntem oare și noi capabili să purtăm crucea împreună cu Isus Cristos, în mod liber și din iubire? Îl recunoaștem în semenii noștri sau, dimpotrivă, tocmai acolo îl judecăm adesea? Vedem propriile noastre păcate, ne dor ele ca adevăratele tragedii ale vieții noastre? Sfântul Apostol Paul ne avertizează: botezul nu este un simplu obicei sau o simplă dăruire a unui nume, ci o urmarea conștientă a lui Cristos. Am fost botezați în moartea lui Cristos pentru a învia împreună cu El la o viață nouă. Ritul botezului, prin afundare, ilustrează în mod sugestiv faptul că trupul care se cufundă în apă pare să moară pentru o clipă, pentru ca apoi să se nască un om nou.
Anul Botezului ne îndreaptă în mod deosebit atenția asupra acestui adevăr. În timpul Postului Mare, meditând la pătimirea și moartea lui Isus, putem redescoperi că, prin botez, ne-am îmbrăcat în Cristos și am devenit fii ai lui Dumnezeu. Botezul este asemenea unei logodne: circumstanțele exterioare ale vieții noastre nu se schimbă neapărat imediat, însă apartenența noastră se schimbă. Devine limpede cui ne-am legat viața și iubirea.
Din momentul botezului aparținem lui Cristos. Aceasta nu este doar un privilegiu, ci și o responsabilitate: aceea de a ne întoarce de la păcat și de a trăi ca logodnici ai Lui, ca purtători ai vieții Sale. Viața creștină nu izvorăște din noi înșine, ci din Cristos. Botezul a pus în noi începutul acelei vieți noi în care El este Domnul vieții noastre.
Venerabilul episcop Márton Áron spunea: „Pentru creștin nu există două comportamente care să poată fi separate: unul omenesc și unul creștinesc, unul de duminică și unul de fiecare zi, unul pe care îl îmbracă în biserică și pe care apoi îl schimbă cu altul la birou, la locul de muncă și în familie. (…) Dacă cineva se numește creștin și vrea să fie creștin, atunci trebuie să-și privească întreaga viață așa cum o privește Dumnezeu, să o judece așa cum o judecă El și să trăiască așa cum El o cere” (MÁM, dos. 19, b. 11, f. 1). Acest Post Mare ne cheamă să nu păstrăm botezul doar ca amintire, ci să-l trăim ca realitate vie în viața de zi cu zi.
De aceea, să fie pentru noi acest timp al Postului Mare o adevărată îngropare în moartea lui Cristos. Să murim omului vechi, egoismului și păcatelor noastre, pentru ca Cristos să poată trăi în noi. Să nu dăm loc în viața noastră formelor moderne de păgânism: dorinței egoiste de putere, lipsei de iubire care distruge familii și relații, sau patimilor care îl înrobesc pe om. Iubirea lui Dumnezeu este și astăzi o forță care modelează viața.
În acest timp sfânt să ne fie însoțitoare și mijlocitoare Preasfânta Fecioară Maria, care a parcurs prima și în modul cel mai deplin drumul pătimirii, morții și învierii Fiului ei. Să ne întărească pentru ca, zi de zi, să spunem „da” voinței Tatălui și să se împlinească în noi cuvântul apostolului: „după cum Cristos a înviat din morți prin gloria Tatălui, tot astfel și noi să umblăm într-o viață nouă” (Rom 6,4).
(Circulara II. / 2026)