MESAJ DE PAȘTI 2024

Paștele este sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos, piatra de temelie a credinței noastre. După cum scrie Sfântul Apostol Paul: „Dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră și zadarnică este credința voastră” (1Cor 15,14). Prin învierea sa, Domnul Isus a confirmat, că atunci când viața noastră pământească ia sfârșit, nu moartea cea veșnică ne așteaptă, ci viața fără de sfârșit. El nu neagă faptul morții, nu îl înfrumusețează, ci prin învierea sa îl învinge, El zdrobește puterea morții. De aceea cântăm Aleluia, deoarece El a înviat, după cum dinainte a spus.

„Eu sunt învierea și viața. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi.”, spune Domnul Isus în Betania, când sosește în momentele apăsătoare de doliu, la înmormântarea prietenului său Lazăr, mort deja de patru zile. Unde este Isus, acolo viitorul promis se transformă în prezent. Isus spune despre El însuși, că El este învierea și viața, și își susține apoi afirmația prin înviere. Ba mai mult, nu doar că își susține afirmația, ci acea înviere o promite tuturor celor care cred în El.

Lumea noastră modernă nu știe ce să facă cu credința în înviere, cu ideea vieții de după moarte, și de aceea încearcă aici pe pământ să își creeze propria fericire, să promită paradisul pe pământ. În acest fel, conștientizarea vieții de după moarte, a fericirii veșnice, devine tot mai încețoșată, se slăbește dorința după acestea. Vestea cea bună a vieții veșnice, speranța fericirii veșnice de după moarte, este acceptată cu îndoială sau este chiar pusă sub semnul întrebării de majoritatea. Este ispititoare promisiunea fericirii imediate, acum și aici, pe acest pământ. Mulți își rânduiesc astfel viețile, așa planifică, așa se comportă cu semenii lor, de parcă ar trăi veșnic pe acest pământ. Omul fără credință doar atât știe despre viață: ne naștem, și cândva murim. La urma urmei, fără Dumnezeu, la atât se și reduce semnificația vieții. 

Isus însă ne-a adus un alt fel de viață, care nu începe la naștere, și nici nu se termină odată cu moartea noastră. Această viață începe în Isus, și tot în El își atinge țelul. Cuvintele lui Isus revarsă lumină asupra faptului, că există și moarte spirituală, și aceasta este mai rea decât moartea trupească. Din moartea spirituală însă se poate învia, la fel și din viața pătată de păcat. Isus îi poate învia pe cei care se încred în El, din existența vegetativă, doar aparent creștină. Învierea lui Cristos este dovada că și noi putem fi capabili, de a trăi un creștinism viu, autentic, plin de viață. Când Isus spune  „eu sunt învierea și viața”, el ne transmite tuturor, că are rost să trăim o viață asemenea celei trăite de El.  

Învierea Domnului nostru Isus Cristos are pentru noi un mesaj accentuat în acest an, care este desemnat ca anul pastoral al Comunității, care reînnoiește prin rugăciune. Avem nevoie de înnoire, de înviere, de o viață nouă. Avem nevoie de o asemenea viață, după cum a trăit Isus, îndeplinind în toate voia Tatălui. Iubirea adevărată este singurul conținut real de viață, orice altceva e trecător. Trebuie să căutăm, cu ajutorul rugăciunii această viață nouă, în care căsătoria, familia și viața concepută, sunt sfinte.  Doar viața creștină trăită autentic e demnă de Isus – acea formă de viață dreaptă, plină de caracter, fidelă promisiunilor și jurămintelor depuse; acea viață, care nu își înșală aproapele, nu calomniază, nu tânjește după bunul aproapelui și nici nu îl ia, care respectă și ajută pe cel căzut și nevoiaș.   

Cu ajutorul lui Isus este posibilă această reînnoire, atât în viața noastră personală, cât și în comunitate. Isus Cristos poate dărui și astăzi viață creștinismului nostru superficial, epuizat, indiferent și muribund, El poate învia și astăzi comunitățile lâncede. El ne poate susține în strădaniile credinței și angajamentului, a perseverenței, a încercărilor și a ideilor noastre. Ne poate crea din nou, ca o arhidieceză vie, ca o parohie vie, dacă credem în El și faptele noastre sunt după voia lui.  

Învierea lui Isus Cristos nu este doar un fapt istoric de acum două milenii, ci și realitatea zilelor noastre. A înviat, trăiește, este cu noi. Vrea să ne dăruiască viață, viață adevărată. Perspectiva vieții umane nu se termină în moarte, în pieirea trupului, ci transcende prin înviere la viața veșnică.

Să căutăm posibilitățile noii vieți, să ne străduim să ne reînnoim, să nu lâncezim, să nu ne pierdem speranța, să nu ne clătinăm în credință, să perseverăm în iubire.

„Să cânte cerul și pământul”, și să cântăm și noi: Cristos a înviat!

Alba Iulia, 31 martie 2024, în Duminica Paștelui