2020.12.16
Lăudat să fie Isus Cristos!
Iubiți preoți, dragi credincioși!
Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul. (Lc 2,11)
Probabil anul acesta am așteptat la modul cel mai intensiv sărbătoarea Crăciunului, deoarece s-au întâmplat atât de multe lucruri cu noi, cu mediul înconjurător, cu lumea, lucruri care ne-au pus pe gânduri și care ne ridică mai mult sufletele către Dumnezeu. Am simțit dorința după El, cel, a cărui venire aduce lumină în întunericul lumii și al vieții noastre omenești. De Crăciun ne regăsim alături de Dumnezeu, ne găsim locul lângă ieslea pruncului sfânt din Betleem, și ne dăm seama, că doar El ne poate da înapoi pacea sufletească.
Evanghelia după Luca, în al doilea capitol, ne descrie cu amănuntul primul Crăciun, încurajarea dată de îngeri: „Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie, care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veți găsi un copil înfășat și culcat în iesle.” (Lc 2,10-12). După aceasta urmează răspunsul în fapte, al păstorilor: „«Să mergem până la Betleem și să vedem acest Cuvânt, care s-a făcut, și ce ne-a făcut cunoscut Domnul.» Au plecat deci în grabă, și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și copilul culcat în iesle.” (Lc 2,15-16).
În sărbătoarea Crăciunului suntem și noi încurajați de către îngeri spre bucurie, nu spre frică, în pofida situațiilor aparent fără scăpare, în pofida nesiguranței, în mijlocul grijilor și a temerilor. Am experimentat, cât de fragilă poate deveni sănătatea noastră, cât de mult atrofiază legăturile dintre oameni o schimbare neașteptată. De aceea este înălțător mesajul îngerilor de Crăciun: „nu vă temeți… astăzi vi s-a născut Mântuitorul”. Există scăpare, există rezolvare, există speranță!
Ne cheamă păstorii și pe noi: să mergem până la Betleem, și acolo îl vom găsi pe El, cel care ne redă pacea sufletească. După cum afirmă Sfântul Augustin, episcop: „s-a coborât pe pământ, pentru ca oamenii să fie de bunăvoință”. Să pornim fără întârziere! Împreună, ca și o comunitate, ca Biserică, nu separat. În acest an am experimentat de foarte multe ori, cât de important este cel de lângă noi, și că suntem responsabili unii pentru alții. Am văzut de foarte multe ori acea slujire și sacrificiu supraomenesc, pe care sute de mii de oameni le-au adus, în slujba păstrării sănătății celorlalți. Să mergem împreună! Împreună, pe acel drum, care ne conduce la iesle. Ne conduce la Viață, nu la pieire.
Pruncul născut, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, se naște și astăzi în această lume sângerândă de la atâtea răni, ca să ne fie alături și să ne vindece rănile sufletești. Noi nu trebuie să ne trăim viețile răniți, ci în iubire. Crăciunul, sărbătoarea Nașterii lui Isus Cristos, ne cheamă din nou la realitatea palpabilă a iubirii lui Dumnezeu, pentru a ne întări credința șubrezită, pentru a ne întări speranța și a ne desăvârși iubirea. De aceea a venit Isus Cristos în lume, ca să poată spune tuturor: Dumnezeu însuși este iubirea. Întâlnirea cu Mântuitorul născut ne îndeamnă și pe noi, să ne iubim unii pe alții, așa cum ne iubește el. Fără Dumnezeu, fără iubirea întrupată, Crăciunul nu ar fi altceva decât un schimb de cadouri.
Maica Tereza de Calcuta spunea: „Nu vrem să îl mai primim astăzi pe Isus într-o iesle, totuși, de multe ori, inima noastră exact asta este, și ar fi un loc rece și dur, pentru pruncul dumnezeiesc. Am dori astăzi să îl primim în așa fel în inimă, încât aceasta să fie plină de iubire, de smerenie. Am dori, ca astăzi, Isus, să se nască în inima noastră curată și neprihănită.”
Să mergem și noi la Betleem. Să ieșim din sfera obișnuită a gândurilor și a vieții noastre. Să depășim existența pur materială, pentru a ajunge la esență, pe celălalt mal, la acel Dumnezeu, care pentru noi a venit aici între noi. Să îl rugăm pe Fiul născut al lui Dumnezeu, să ne dea capacitatea de a trece peste limitele noastre și a lumii noastre. Să ne ajute să ne întâlnim cu El, mai ales în acea clipă, când El însuși, în Sfânta Taină a Altarului, se așază în mâinile și inimile noastre.
Preafericita Fecioară Maria, Maica Preasfântă a lui Dumnezeu, Maica Fiului născut al lui Dumnezeu, și Sfântul Iosif, logodnicul ei, să ne fie mijlocitori, pentru a putea înainta în spiritul Crăciunului, în toate zilele vieții noastre.
Le doresc sărbători de Crăciun pline de har și un An Nou fericit și binecuvântat prea-cucernicilor mei confrați, dragilor mei credincioși și tuturor oamenilor de bunăvoință!