2016.03.28
Lăudat să fie Isus Cristos!
Preacucernici confrați preoți!
Iubiți frați și surori în Cristos!
După cum mărturisește și Sfânta Scriptură, urmașii lui Cristos au fost numiți creștini pentru prima dată în Antiohia (Fap. Ap. 11,26). În limba latină termenul christianus înseamnă urmașul, credinciosul lui Cristos. Credința noastră creștină are două adevăruri fundamentale: 1) existența lui Dumnezeu unul în trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (Sfânta Treime); 2) dubla natură a Fiului, Domnul nostru Isus Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat (după cum spunem în crezul niceo-constantinopolitan).
La înălțarea la cer Isus a oferit apostolilor săi – Bisericii – porunca de a duce în lumea întreagă Evanghelia: „Așadar, mergând, faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Mt 28,19). Biserica este martora Operei de Mântuire: Isus prin moartea și învierea sa a mântuit lumea, iar la înălțarea la cer ne-a pregătit loc fiecăruia dintre noi. Creștinul este martorul învierii. De aceea Învierea lui Cristos este fundamentul nostru creștin. Sfântul Paul ne spune clar: „Căci dacă morții nu învie, nici Cristos nu a înviat, iar dacă Cristos nu a înviat, credința voastră este zadarnică și voi sunteți încă în păcatele voastre, iar cei care au adormit în Cristos au pierit. Și dacă ne-am pus speranța în Cristos numai în viața aceasta, suntem cei mai [vrednici] de milă dintre toți oamenii. Dar acum, Cristos a înviat din morți, fiind începutul [învierii] celor adormiți..” (1Cor 15,16-20) În același timp Paștele este sărbătoarea noastră cea mai mare. În Biserica Primară, la sfânta Liturghie din noaptea de Paști catecumenii primeau sacramentele de inițiere creștină: botezul, mirul și sfânta împărtășanie. Așa deveneau adulți din punct de vedere al credinței. De aceea ni se cere în cea de-a treia poruncă bisericească: „Să-ţi mărturiseşti păcatele cel puţin o dată pe an şi să primeşti sfânta Împărtăşanie în timpul Paştilor.” Măcar o dată pe an să te reconciliezi cu Dumnezeu în sacramentul pocăinței și cel al euharistiei. Să nu uităm că timpul tradițional pentru sfânta spovadă și sfânta împărtășanie se încheie cu Duminica Sfintei Treimi.
Atunci când Papa Francisc a anunțat Jubileul Extraordinar al Milostivirii (între 8 decembrie 2015 – aniversarea a 50 de ani de la închiderea Conciliului Vatican II, sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri – și 30 noiembrie 2016 – Solemnitatea Cristos, Regele Universului), printre altele a subliniat că Milostivirea lui Dumnezeu poate fi experimentată în mod extraordinar în sacramentul pocăinței, în cadrul sfintei spovezi. De aceea Sfântul Părinte cere ca preoții să stea mai des la dispoziția credincioșilor, pentru ca prin sacramentul reconcilierii credincioșii să experimenteze mai bine Milostivirea lui Dumnezeu. Sfântul Părinte ne încurajează ca în acest an să organizăm Misiuni populare, devoțiunea 24 de ore pentru Domnul etc., iar în acest an jubiliar să practicăm faptele de milostivire trupească și sufletească. Le voi enumera după micul catechism:
Faptele de milostivire trupească (Mt 25,35-46): 1. A da de mâncare celor flămânzi. 2. A da de băut celor însetaţi. 3. A îmbrăca pe cei goi. 4. A adăposti pe străini. 5. A vizita pe cei bolnavi. 6. A vizita pe cei închişi. 7. A îngropa pe cei morţi.
Faptele de milostivire sufletească: 1. A sfătui pe cei ce sunt în îndoială. 2. A învăţa pe cei neştiutori. 3. A dojeni pe cei păcătoşi. 4. A mângâia pe cei mâhniţi. 5. A ierta celor ce ne-au supărat. 6. A suferi cu răbdare nedreptatea. 7. A ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.
Isus Cristos pune porunca iubirii pe primul loc: să îl iubim pe Dumnezeu și să îl iubim pe aproapele. Spune că aceasta este cea mai importantă poruncă, pentru că iubirea față de Dumnezeu o putem arăta prin iubirea pe care o avem față de aproapele: „Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici mie mi-ați făcut.” (Mt 25,40). Putem să spunem despre cele paisprezece fapte de milostivire că sunt îndeplinirea concretă a iubirii față de aproapele.
Creștinul este martor al Învierii. Din păcate mărturia noastră este slabă din cauza dezbinării. La Cina cea de Taină Isus spune următoarele: „Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una: eu în ei și tu în mine, ca să fie desăvârșiți în unire, încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis și i-ai iubit pe ei, așa cum m-ai iubit pe mine.” (In 17,22-23) Și în acest an creștinătatea Orientală și Apuseană celebrează separat Paștele. Este inutil să discutăm care este practica justă/ adevărată/ legitimă. Ar fi prea lung și complicat să explic în acestă circulară probleme legate de calcularea timpului. Mărturisirea noastră ar fi mai veridică dacă creștinătatea ar sărbători Paștele împreună. Biserica Catolică în declarația din cadrul Conciliului Vatican II referitoare la reformarea calendarului a propus fraților creștini stabilirea unei date fixe pentru sărbătorirea Paștelui, dar cu condiția ca fiecare comunitate creștină să accepte această propunere. Aici este dificultatea. Nu data este importantă, ci faptul că sărbătorim Paștele.
Doresc tuturor credincioșilor mei, fraților mei în credință și oamenilor de bunăvoință sărbători pascale pline de har și de pace în suflet. Cristos a înviat!
Alba Iulia, la data de 27 martie 2016, în Sărbătoarea Învierii Domnului
† György
arhiepiscop
(Foto: Youtube)