Mesajul de Paști

CIRCULARA III. / 2023

Lăudat să fie Isus Cristos!

În atenția tuturor Oficiilor Parohiale

La sediile lor

            Număr: 1175/2023

            Mesajul de Paști

A se citi la anunțurile din Duminica Paștelui sau în cadrul predicii din Lunea Paștelui:

Preacucernici confrați preoți, dragi credincioși!

„De ce îl căutați pe cel viu între cei morți? Nu este aici, a înviat.” (Lc 24,5-6)

În prima zi a săptămânii, acest mesaj un pic dojenitor, însă și dătător de speranță, a sunat din gura celor doi bărbați cu haine strălucitoare: pe Isus, pe cel viu, nu trebuie să-l căutăm între cei morți, deoarece a înviat. Apoi cei doi bărbați le amintesc femeilor care îl căutau pe Isus, că el le-a profețit acestea dinainte: „Fiul Omului – le-a zis – va fi dat pe mâna păcătoșilor, va fi răstignit, dar a treia zi va învia.” (Lc 24,7). Femeile pioase au considerat firesc, că trebuie să se îngrijească de răposat, îngerii însă le-au atras atenția asupra lucrurilor, care depășesc legea firii, deoarece Isus  a pășit într-o existență superioară, supranaturală.

Cuvântul îngerilor ne sună și nouă, pentru că de atâtea ori ne asemănăm cu acele femei: viața ne zdruncină atât de mult, încât nu îl găsim pe Isus între cei vii, și de aceea ne întoarcem la mormânt. Zilele ne sunt pline de greutăți și evenimente care ne descurajează: războiul, tensiunile din lume, dar chiar și în cerc mai restrâns, dezbinarea omniprezentă din patria noastră, dușmănia și egoismul. Atât de des nu găsim bunătatea, îndurarea, iubirea, pacea. Parcă le-ar fi „omorât” cu intenții meschine, cu arme, cu egoism, și putem doar să mergem la mormânt, ca să le dăm cinstea de pe urmă. Suntem plini de foarte multe ori, cu gânduri negative, nu vedem decât răul și puterile lui paralizante. În asemenea momente și imaginea viitorului nostru este demoralizantă: comunitățile din arhidieceza noastră se micșorează (abia 15% din credincioșii noștri își practică credința); părinții și bunicii noștri rămân singuri, și doar pe ecranul telefonului mobil își mai văd copiii și nepoții; este o luptă acerbă pentru bunurile materiale, și din aceasta răsar dușmănii; chemările la preoție și călugărie aproape au dispărut; bisericile și sufletele sunt în ruină.

„De ce îl căutați pe cel viu între cei morți? Nu este aici, a înviat.” Atenționarea ne sună și nouă. Această întrebare trebuie să ne dea avânt înainte, spre viitor. Nu ne putem comporta și noi tot așa amărâți, fără speranță, fără putere, ca și cum l-am număra pe Isus printre cei morți. El nu mai este în mormânt: a înviat, trăiește! Pe Isus nu trebuie să-l căutăm între cei morți, nu putem vorbi despre el doar la timpul trecut. El nu este Acela, care a fost cândva, care a trăit odată, ci El trăiește și astăzi, acum și pururea și în vecii vecilor. Nu a murit nici astăzi omenia, jertfa adusă pentru alții, bunăvoința încrezătoare, cuvintele înălțătoare și încurajatoare. Creștinismul este viu și astăzi, nu este doar o moștenire spirituală, ci strălucirea luminoasă și proaspătă a unei persoane. Isus Domnul Nostru trăiește și astăzi, și ne cheamă la viață.

Să îl căutăm cu credință, deoarece ne-a zis, că va rămâne alături de noi până la sfârșitul veacurilor. Este prezent prin Cuvântul său, prin Sacramente, prin persoana preotului care săvârșește Sfânta Liturghie, prin comunitatea adunată în rugăciune. El este prezent acolo unde este sărăcie, suferință și lipsuri.

Cristos cel înviat nu mai moare, ci trăiește și înfăptuiește în biserică și în lume prin noi. Să devenim oameni pozitivi, creștini plini de bucurie, comunități active și iubitoare. Să facem bine, să le fim alături semenilor noștri nevoiași, pentru victoria frumosului, binelui, adevărului, valorilor și a vieții.

Prin învierea sa, Isus ne-a dat credința și speranța într-un nou început. Ne impulsionează ca, în pofida atâtor răutăți și rele, să considerăm și astăzi că are rost să fim buni. Aceasta este adevărata stare de viață: a lupta împotriva  răului, pentru că bunătatea, îndurarea, iubirea pot și astăzi să învingă. Chiar și în situațiile imposibile, prezența Lui ne umple cu speranță. 

Să fie fiecare zi Sărbătoarea Învierii! Alături de sunetul clopotelor să vestească și viața noastră viața, speranța, noua viață. Să fie comunitățile noastre comunități vii, care îl vestesc pe Cristos cel Înviat. Să ieșim din tabieturile noastre împietrite, din tristețea noastră, să ne deschidem spre zările bucuriei și ale speranței, și să căutăm posibilitățile pentru a face să strălucească viața. Această încredere să ne umple inimile de acest Paște, și să vestim, că Isus Cristos a înviat, că Isus Cristos trăiește!

Cristos cel înviat să vă umple cu viață pe toți – Sărbători pascale binecuvântate!

                        † Ladislau                                                                 † Grigore

     episcop auxiliar, vicar general               arhiepiscop, administrator apostolic al armenilor catolici