2016.11.22
Dragi elevi, dragi părinţi, stimată audienţă, fraţi creştini, dragi protestatari!
Statusul Romano-Catolic din Transilvania este o instituţie veche de 401 ani. De-a lungul secolelor, parcurgând etape istorice grele, în funcţie de posibilităţi, a construit şcoli, a slujit cultura din Transilvania, învăţământul, educaţia morală şi religioasă, viitorul care prin copii se reînnoieşte din generaţie în generaţie. În prima decadă a secolului douăzeci, prin suportul Guvernului Ungariei şi a comunităţilor locale, printr-o puternică solidaritate, prin reconstruirea vechilor şcoli renumite ale Statusului, am reuşit să realizăm o reţea de învăţământ modern în toată Transilvania. Atunci am reconstruit clădirile mai multor instituții de învățământ, în care astăzi funcționează: Colegiul Național „Áprily Lajos” Brașov, Liceul Teoretic „Nagy Mózes” Târgu Secuiesc, liceele „Segítő Mária” şi „Márton Áron” din Miercurea-Ciuc, Colegiul „Tamási Áron” din Odorheiul-Secuiesc, precum şi clădirea colegiului de la Alba Iulia, în care s-a instalat o universitate de stat. Clădirea Liceului Teoretic „Báthory István” din Cluj l-am putut doar renova. În sfârşit, între 1903 şi 1908 am construit clădirile Colegiului „II. Rákóczi Ferenc” din Târgu-Mureş.
Statusul Romano-Catolic din Transilvania s-a angajat să slujească viitorul în toate timpurile. A făcut aceasta nu numai prin prisma educaţiei tinerilor catolici maghiari, ci – în funcţie de necesităţi – se ocupa şi de educaţia celorlalţi tineri, indiferent de naţionalitatea şi religia lor. Aşa au avut prilejul să studieze în şcolile Statusului mari personalităţi ale deşteptării naţionale române, precum Petru Maior, originar din Târgu-Mureş şi Gheorghe Şincai, reprezentanţi ai Şcolii Ardelene, apoi Alexandru Papiu-Ilarian şi Gheorghe Lazăr. Gheorghe Lazăr după înfiinţarea Şcolii Sfântu Sava din Bucureşti, în anul 1816 a pus bazele învăţământului românesc din Ţara Românească. Şi i-am amintit doar pe cei mai importanţi.
După un astfel de trecut, ne este contestat dreptul nostru de a avea şcoli. Noi, membrii Statusului Romano-Catolic din Transilvania, am tăcut şi nu am reacţionat la multe decizii. Nu am fost motivaţi de lene sau nepăsare. Am avut răbdare, am vrut să trăim în pace, fără să înfruntăm pe nimeni, am dorit să lucrăm la clădirea unei lumi prin vestirea evangheliei, prin educaţia moral-religioasă a credincioşilor noştri. Am încheiat contracte pe care noi am încercat să le onorăm, și la rândul lor acestea să fie onorate prin mijloace legale. Acum însă trebuie să ne facem auziţi în lumea întreagă, am ajuns la limita îndurării noastre. De aceea ne aflăm aici, pentru că vrem să facem cunoscute aceste lucruri întregii naţiuni, opiniei publice, lumii întregi.
De aceea ne aflăm aici, deoarece clădirea Gimnaziului Catolic, retrocedată în 2004 – pe care a trebuit să o apărăm şi într-un proces în 2005 - acum este cercetată cu scopul renaţionalizării, pe baza unui simplu denunţ.
Suntem aici, pentru că existenţa Liceului Teologic Romano-Catolic, dobândită printr-un şir de compromisuri pline de răbdare, este periclitată.
Suntem aici să vă atenţionăm, că atacurile aduse Liceului nostru nu sunt benefice nimănui, toată lumea are doar de pierdut. Desfiinţarea Liceului nostru Catolic ar atrage după sine în mod automat şi încetarea înţelegerii de a găzdui în clădirile noastre, conform contractului, funcţionarea Liceului Unirea.
Suntem aici, pentru că, după părerea noastră, a elevilor noştri, şi a părinţilor lor, directorul liceului nostru, Dr. Tamási Zsolt-József, care a dat dovadă de mare profesionalism, o deosebită putere formatoare a comunităţii şi o atitudine morală de elită, este constrâns la inactivitate.
Suntem aici, pentru că demersurile de retrocedare, care au pornit bine – după ce situaţia Statusului Catolic a ajuns în interpelările Parlamentului în anul 2006 – pentru noi au stagnat. Astfel, comisia responsabilă, în pofida repetatelor noastre solicitări, timp de 10 ani, între 2006 şi 2016, nu a luat nici o hotărâre cu privire la imobilele noastre.
Suntem aici, pentru că din vara acestui an, 16 cereri au fost refuzate deja de această comisie.
Suntem aici, pentru că două imobile active, şi clădirile a patru şcoli, singurele pe care până acum au fost restituite, sunt ameninţate de demersuri pentru renaţionalizare.
Suntem aici, pentru că sunt folosite toate mijloacele posibile, pentru a nu ni se da înapoi bunurile noastre culturale, arhivele noastre istorice, confiscate în mod abuziv – chiar dacă Comisia Europeană a Drepturilor Omului ne-a dat câștig de cauză.
Am putea continua toată ziua cu nemulțumirile noastre. Totuşi, suntem aici în primul rând, pentru că unii se folosesc de orice oportunitate, ca în mod direct sau indirect să îngreuneze şi să facă imposibilă funcţionarea Liceului nostru Teologic Romano-Catolic şi să le ameninţe conducătorii.
Dar chemarea noastră este porunca primită de la Mântuitorul nostru, Domnul nostru Isus Cristos : „Mergeţi, faceţi ucenici din toate naţiunile.” Şi noi vrem să ne facem vrednici de acest îndemn.
Iar în cele din urmă, suntem aici pentru noi înşine.
Vă mulţumesc, că aţi venit într-un număr aşa de mare şi că ne susţineţi în acest scop comun. Binecuvântarea Bunului Dumnezeu, ocrotirea Fecioarei Maria de la Şumuleu-Ciuc, şi mijlocirea tuturor sfinţilor şi fericiţilor să ne ajute în lupta noastră pentru dreptate.
Să nu renunțăm la şcoală!
Nu renunțăm la şcoală!
Vă mulţumesc pentru atenţie!