FELINAR DE ADVENT (meditații zilnice)

Meditația episcopului auxiliar emerit Tamás József

„Eu sunt Domnul și nimeni altul” - răsună afirmația lui Dumnezeu în liturghia de astăzi. În urma acestei afirmații se acutizează istoria omenirii, deoarece oamenii au pus și continuă să pună idoli în locul lui Dumnezeu, și să-i adore ca pe dumnezei. Aceasta înseamnă însă tragedia ființei umane, fiindcă simbolic vorbind: încearcă să-și astâmpere setea cu o asemenea băutură, care-i provoacă o sete și mai chinuitoare. Deja înțeleptul antichității, Aristotel, mărturisea: „omul este o ființă flămândă de Dumnezeu”. Iar sfântul Augustin, care în vremea tinereții sale a mers el însuși până la capăt pe căile pierzaniei, scrie: „Neliniștită este inima noastră mereu, până când nu își va găsi liniștea în tine Doamne”. De aceea destinul nostru cel adevărat aici pe pământ este: a-L cunoaște și a-L iubi pe Dumnezeu, și a ne pune în slujirea lui. La asta suntem chemați cu toții în acest timp preasfânt. Aceasta să fie și strădania mea principală.

Foto: Geréd Zsolt

Articol
Luni, 19 octombrie 2026, la ora 18.00, Academia Română din Roma a găzduit conferința intitulată „Episcopul Márton Áron – martor și simbol al Europei creștine”, un eveniment dedicat moștenirii spirituale a venerabilului episcop mărturisitor, evocând destinul unui păstor care, în mijlocul furtunilor istoriei, a rămas neclintit în slujirea adevărului evanghelic, a demnității umane și a libertății de conștiință.
Articol
În zilele de 18 și 19 octombrie 2026, la Roma au loc două evenimente de înaltă ținută eclezială și diplomatică, dedicate memoriei Venerabilului Episcop Márton Áron, una dintre personalitățile emblematice ale istoriei Bisericii din Transilvania în secolul al XX-lea. Înfruntând cu fidelitate neclintită furtunile istoriei, acest mărturisitor al credinței a apărat cu mult curaj demnitatea persoanei umane devenind un simbol autentic al credinței creștine și al reconcilierii dintre popoare.
Articol
Fosta mănăstire franciscană din Vințu de Jos se numără printre cele mai valoroase și mai bine păstrate ansambluri monastice ale franciscanilor bulgari din Transilvania. Importanța sa este evidențiată de conservarea, în mare parte, a configurației arhitecturale din secolul al XVIII-lea și de numărul relativ redus al intervențiilor care i-au modificat caracterul originar.